Rețeta întineririi? – Partea 1
Cu toții vrem să avem o viață lungă, sănătoasă, plină de experiențe pozitive și în general fericită. Față de anul 1660 în care speranța de viață era de aproximativ 28 de ani, în zilele noastre aceasta a crescut semnificativ și ajunge chiar până la 120 de ani pentru persoanele ce au trăit o viață echilibrată. Deși speranța de viață a crescut mulțumită progreselor stiinței și medicinei, calitatea vieții este scăzută la vârste mai înaintate, cu alte cuvinte trăim mai mult însă mai prost. În mod ideal ar trebui să încetinim procesul de îmbătrânire astfel încât să amânăm începutul deteriorării fizice.
În fiecare celulă din corp avem ADN împachetat sub forma a 46 de cromozomi. La capetele acestor cromozomi se află telomerele (care împiedică lanțurile de ADN să se destrame) și pe măsură ce celulele se divid aceste capete se scurtează până când dispar, astfel că celulele nu se mai divid sau mor. O dată cu înaintarea în vârstă aceste telomere se scurtează, proces care duce la îmbătrânire, apoptoză celulară și transformare malignă.
Scurtarea telomerelor se asociază cu creșterea incidenței bolilor și scăderea ratei de supraviețuire. În funcție de lungimea acestor telomere se poate stabili vârsta cuiva. Este dovedit că fumatul, consumul de carne procesată și chiar de pește (conserva) cresc scurtarea telomerelor, cosumul constant de carne procesată micșorandu-le cu aproximativ 14 ani.
Există totuși metode prin care putem reduce scurtarea telomerelor și chiar să le reconstruim?
Da. În corpul nostru se găsește o enzimă numită telomerază, cu efect de refacere a telomerelor. Această enzimă a fost prima dată descoperită prin analiza rădăcinilor unui arbore din California, vechi de aproximativ 5000 de ani. Deși este prezentă în corp, enzima are un efect redus și se pare că o metodă prin care o putem stimula este dieta, mai precis dieta bazată pe plante. După doar 3 luni de dietă bazată pe plante, alimente întregi, cât mai puțin procesate și exerciții fizice, activitatea enzimei a crescut semnificativ.
Într-un studiu realizat pe 2400 de gemeni, cei care practicau sport și-au crescut atât mușchii cât și telomerele. Aceleași rezultate s-au obținut și în cazul persoanelor de 50 de ani ce aveau antrenamente de cel puțin 3 ore pe săptămână și în cazul atleților care la 50 de ani aveau telomerele unor persoane de 20 de ani.
Dar, este activitatea fizică realizată cea care duce la această creștere? Sau faptul că atleții și persoanele active fizic în general au un stil de viață mai sănătos cu totul?
Pentru a vedea care dintre schimbări (dieta, activitatea fizică, scădere în greutate) este cea care într-adevar duce la refacerea telomerelor s-a realizat un studiu în care 400 de femei au fost împărțite în 4 grupuri: unul în care nu s-a modificat nimic (au rămas la un stil de viață sedentar și dietă normocalorică), grupul la care s-a adoptat o dietă hipocalorică, grupul cu activitate fizică (45 min de activitate moderată-intensă, de 5 ori pe săptămână) și cel în care s-a schimbat atât dieta cât și nivelul de activitate fizică.
După un an, niciuna dintre schimbări nu a dus la o modificare a telomerelor față de grupul de control în care nu s-a produs nicio schimbare. Față de studiul anterior, modificările dietei nu au fost unele calitative ci mai degrabă cantitative. Deci diferența nu este dată de cât mâncăm ci mai degrabă de ce anume mâncăm. Activitatea fizică deși a fost prezentă în 2 dintre grupuri, în ambele dieta nu a fost modificată calitativ ci doar s-a redus numărul de calorii.
Ce anume din dieta bazată pe plante duce la creșterea telomerelor?
Consumul crescut de legume, de fructe, vitamine și minerale este asociat cu o lungime mai mare a telomerelor, dar s-a descoperit aceeași asociere și cu scăderea aportului de grăsimi saturate. Reducerea cu 1% a aportului de astfel de grăsimi duce la adăugarea unui întreg an la lungimea telomerelor. Un nivel constant scăzut de colesterol este de asemenea asociat în mod independent cu o lungime crescută a telomerelor. O asociere similară este și în cazul suportului social adecvat.
În concluzie asupra telomerelor acționează o mulțime de factori care duc la reducerea dimensiunilor lor: stresul, inflamația, stresul oxidativ, modificări ale ADN-ului, îmbătrânire celulară și disfuncție mitocondrială, însă avem totodată și multe unelte prin care putem combate aceasta scădere și inversa procesul de îmbătrânire: activitate fizică, dietă sănătoasă, reducerea stresului și inflamației, protecție antioxidantă.
Atfel, luând decizii mai bune în legătură cu întregul stil de viață mai degrabă decât să modificăm un singur aspect putem reduce rata cu care telomerele se scurtează și astfel să întârziem inițierea deteriorării și să creștem calitatea vieții nu doar durata ei.
