Rețeta întineririi? Partea a II-a
Stilul de viață stă la baza felului în care noi îmbătrânim. El determină apariția majorității bolilor cronice și a dizabilităților atunci când este neadecvat. În același timp este o variabilă ce poate fi modificată și îmbunătățirea stilului de viață duce la întârzierea apariției bolilor și la amelioararea semnificativă a calității vieții. Întrucât speranța de viață a crescut mult cheia este să avem vieți mai bune, nu doar mai lungi. Din păcate o dată cu înaintarea în vârstă crește riscul de boală și studiile actuale încearcă să găsească soluții pentru ca noi să avem o calitate a vieții mai bună la vârste înaintate.
Rapamicina, inițial considerată doar un medicament antifungic, prezintă efecte citostatice realizate prin inhibarea enzimei TOR. El este folosit în experimente cu scopul de a crește durata vieții și totodată folosit în clinică pentru a împiedica respingerea transplantului renal. La acești pacienți care au primit rapamicină s-a observat o reducere a riscului de a dezvolta alte cancere. Studiile arată că pacienții cu sarcom Kaposi care au primit timp de 3 luni un medicament citostatic ce conține rapamicina, s-au vindecat de toate leziunile de sarcom. Enzima TOR și calea declanșată de aceasta au numeroase funcții printre care reglarea creșterii și a proliferării celulare. Ea este cea care în copilărie determină creșterea fizică rapidă și dezvoltarea psihică mare. În timpul perioadei adulte aceeași enzimă încetinește. Comparând evoluția noastră cu o mașină pentru care enzima TOR este motorul, atunci când mergem la viteza maximă pentru o perioada de timp, acel motor se va uza, în timp ce, dacă viteza este mai mică, același motor va funcționa bine pentru o perioadă mai îndelungată. În acest caz trebuie să găsim metode pentru a frâna această mașină nu?
Una dintre cele mai vechi metode este restricția calorică cu rol de încetinire atât a creșterii cât și a procesului de îmbătrânire. Această încetinire este produsă tocmai prin inhibarea enzimei TOR. Enzima este activată atunci când mâncarea este din abundență și prin activarea enzimei este stimulată multiplicarea celulelor, intensificarea metabolismului și creșterea consumului. Atunci când suntem în deficit caloric, enzima este inhibată și corpul intră într-o stare de conservare, de păstrare a energiei și resurselor.
De asemenea, se activează procesul de autofagie, prin care corpul începe să caute în celule diverse structuri defecte, care nu mai funcționează sau care nu sunt necesare, le degradează la compuși simplii și le transformă în noi materiale. Cu alte cuvinte, face o bună curățenie. Activarea procesului de autofagie are loc doar prin inhibarea căi enzimatice mTOR, atunci când creșterea nu are loc. Cu alte cuvinte, cu cât aducem mai multe resurse și ne aflăm în surplus energetic deci mergem la viteză mare, cu atât ne scurtăm durata vieții. Acest lucru poate fi observat și la animale: cele care cresc repede (insectele) au durata vieții mai scurtă, iar cele care cresc lent (elefanții) au o durată a vieții semnificativ mai lungă.
Totuși restricția calorică și deci inhibarea enzimei TOR au și efecte mai puțin dorite: hipotensiune, scăderea libidoului, depresie, iritabilitate, tulburări de ciclu menstrual, infertilitate, scăderea densității osoase, vindecare mai înceată a rănilor, scăderea forței musculare și a rezistenței. Ca adulți avem nevoie de o balanță între activarea și inactivarea acestei enzime.
Lactatele sunt printre alimentele ce stimulează creșterea celulară, unele studii arătând o legătură între consumul acestora și creșterea riscului de a dezvolta cancer. Parțial această legatură este explicată prin acțiunea hormonilor steroizi existenți în lactate, însă s-a dovedit că laptele de vacă de asemenea stimulează enzima TOR, determinând creștere și proliferare celulară și inhibând autofagia. Stimularea excesivă a enzimei TOR este normală în copilărie însă nu atât de mult și la vârsta adultă.
Expresia crescută a enzimei TOR pare să fie legată și de apariția cancerului mamar, mai ales a formelor agresive. Pacientele cu anorexie prezintă o supresie a acestei enzime și deci au un risc foarte mic de a dezvolta cancer. Anorexia nu este însă o soluție. Ceea ce ne arată studiile este că nu trebuie să ne înfometăm, ci doar să reducem aportul de proteină animală. Dieta bazată pe plante pare să fie soluția reducând nivelele de insulină, IGF (factori de creștere) și leucină (prezentă în produse lactate și carne) și o dată cu acestea, activitatea enzimei TOR.
Există de asemenea compuși naturali cu rol inhibitor asupra acestei enzime: curcumina, resveratrolul și cofeina fiind câțiva dintre aceștia. Mulți compuși se găsesc în legumele crucifere (broccoli, varză, conopidă) dar nu numai, ceaiul verde, soia, strugurii, ceapa, capșunile, afinele, turmericul, mango și castraveții fiind de asemenea surse de inhibitori naturali de TOR.
O altă metoda prin care putem inhiba enzima TOR este prin activarea altei enzime numită AMPK. Aceasta stimulează autofagia și inhibă calea enzimatică mTOR. Cea mai bună metodă prin care putem activa calea AMPK este prin efectuarea de antrenamente de intensitate crescuta de tip interval.
În concluzie, sunt perioade din viața noastră de persoanele adulte în care avem nevoie de reparare și creștere celulară (în cazul unor accidente, traumatisme, perioade de recuperare) și etape în care este bine să dăm focul mai încet și să fim în modul de conservare. Menținerea unei balanțe în ceea ce privește aportul energetic este extrem de importantă pentru ca viața noastră să fie atât lungă cât și frumoasă.
