Luteina – pigmentul preferat al creierului?
Fitocompușii din dieta sunt substanțe fără funcție nutritivă prezenți în alimentele vegetale – fructe, legume, mirodenii și plante aromatice. Aceștia au un impact pozitiv asupra stării generale de sănătate și a longevității. De asemenea, o dietă bogată în fitocompuși pare să aibă un efect protector și antiinflamator neurologic. Creierul este bogat în acizi grași polinesaturați și are o activitate metabolică intensă, astfel că este foarte susceptibil la acțiunea oxidativă a radicalilor liberi, aceeași radicali care sunt neutralizați de fitocompuși. Stresul oxidativ este unul dintre factori majori implicați în degradarea cognitivă ca și inflamația cronică. Astfel, o dietă bogată în antioxidanți, carotenoizi, vitamine (cea bazată pe plante) poate reprezenta una dintre cele mai bune soluții împotriva declinului cognitiv ce apare cu înaintarea în vârstă. Dintre acești compuși luteina pare să fie cel cu legătura cea mai puternică pentru îmbunătățirea congnitivă.
Luteina este pigmentul carotenoid dominant prezent atât în retină cât și la nivelul creierului mai ales în arii responsabile de diversele funcții cognitive.
Putem oare să aflăm dacă avem un nivel suficient de luteină în creier? Ei bine, da!
Ochii noștrii reprezintă o prelungire a sistemului nervos central, evoluțional dezvoltându-se dintr-o extensie a acestuia. Prin analiza în mod noninvaziv a retinei, mai precis a maculei (porțiunea din retină în care vederea are rezoluția cea mai bună- ca o cameră HD) studiile arată că nivelul luteinei din maculă corespunde cu cel din hipocamp și cortexul occipital. Astfel, densitatea pigmentului macular reprezintă un marker al nivelului de luteină din creier și deci al statusului funcției cognitive la persoanele în vârstă. Persoanele cu un nivel crescut de pigment macular, și deci nivel crescut de luteină în creier au avut scoruri mai mari la diverse teste cognitive: fluență verbală, atenție.
Folosind tehnici de imagistică, cercetatorii au observat o legătură între concentrația de pigment macular și integritatea circuitelor neuronale. Studii ulterioare au arătat o corelație între dietă (cantitatea de luteină) și gradul de integritate al substanței albe, mai ales a zonelor predispuse la degradare o dată cu vârsta.
Pacienții cu boala Alzheimer au nivelul de pigment macular scăzut, prezintă degenerare maculară mai frecvent decât populația obișnuită și au nivel seric mai scăzut de luteină.
Un nivel crescut de pigment macular pare de asemenea să aibă un rol important în menținerea funcției auditive la persoanele în vârstă de 20 de ani. Totodată o densitate crescută a pigmentului macular este asociată cu aptitudini academice crescute la copii și adolescenți. Aceste informații obținute din studii sunt cu atât mai importante cu cât densitatea pigmentului macular poate fi modificată prin dietă.
Surse de luteină sunt: avocado, broccoli, varză de bruxelles, porumb, kale, ouă fierte tari, spanac atât gătit cât și crud, salată romaine, mazăre și păstăi, cele mai mari concetrații găsindu-se în legumele cu frunze verzi. Întrucât în primii ani din viața unui copil are loc o dezvoltare neurologică rapidă, este esențial ca femeile gravide și care alăptează să aibă o alimentație bogată în aceste plante, astfel încât să favorizeze dezvoltarea neurologică optimă a fâtului și copilului.
Odată cu înaintarea în vârstă un oarecare declin cognitiv este normal însă studiile arată că acesta este mai redus pentru cei care a o dietă bogată în luteină. Protecția neurocognitivă este explicată prin proprietățile puternic antioxidante și antiinflamatorii ale acestui pigment.
Dacă luteina are efecte atât de puternice, suplimentarea poate duce la îmbunătățirea funcției cognitive și la încetinirea progresiei declinului cognitiv și demenței?
Răspunsul este da!
Într-un studiu realizat pe un grup populațional cu vârsta medie de 73 de ani, după suplimentarea zilnică cu 10 mg de luteină s-a observat creșterea nivelului de pigment macular și îmbunătățirea funcției cognitive. Aceiași legătură a fost stabilită și pentru tineri de 20 de ani, care după suplimentare au prezentat îmbunătățirea funcțiilor cognitive: atenție distributivă, memorie, capacitatea de a face față situațiilor neprevăzute cât și a vederii. Dar, ce se întâmplă în cazul persoanelor cu boala Alzheimer? În urma suplimentări nu s-a observat o îmbunătățire a funcției cognitive în ciuda creșterii nivelului de pigment macular și a ameliorării tulburărilor de vedere.
Stresul oxidativ și inflamația stau la baza deteriorării neurocognitive și atunci când aceasta este avansată suplimentele nu mai au puterea de a întoarce timpul înapoi. În concluzie, cea mai bună soluție este prevenția prin reducerea stresului și inflamației încă din perioada în care suntem sănătoși și chiar și în stadiile incipiente de boală.
