Rolul proteinei în alimentație

Proteina noastră cea de toate zilele

„Să mănânci măcar carnea din farfurie, dacă nu mai poți și legumele!”. Acest citat este preluat de la mulți părinți care își încurajează astfel copiii sa mănânce sănătos. Un alt citat la fel de popular este „noi mâncam doar porc si vita, pentru ca puiul e injectat cu tot felul de hormoni”.

Despre cat de adevărate sunt astfel de afirmații, vom discuta in rândurile care urmează.

Sunt multe mituri in nutriție, însă nici un alt macronutrient nu a stârnit atâtea controverse în lumea sportului precum proteinele. Deși au un rol foarte important în funcționarea normală a masei musculare, și implicit, in ceea ce privește performanta sportiva, adesea proteinele se consuma in exces și, de cele mai multe ori, din surse care au și efecte secundare, unele dintre ele din cele mai serioase.

La modul ideal, un sportiv are nevoie de doar 0,8-1,5g/kg corp proteine/zi. Aceasta cantitate este adesea depășita de marea majoritate a sportivilor, iar surplusul este eliminat, întrucât corpul uman nu stochează aminoacizii ingerați in exces. Deși de multa vreme studiile științifice au arătat ca un sportiv își poate procura toți aminoacizii din surse vegetale sau din lactate, in continuare carnea este considerata a fi principala sursa de proteine, de către marea majoritate a populației. Aceasta percepție nu doar ca este greșita, însă este, in marea majoritate a cazurilor, dăunătoare.

Carnea procesată este clasificata oficial de către Organizația Mondiala a Sănătății (OMS) în grupa 1 ca fiind responsabila de declasarea unor anumite tipuri de cancer la oameni. Pentru cei care nu sunt obișnuiți cu această clasificare, grupa 1 este cea mai înalta grupa, in aceasta categorie intrând si tutunul sau azbestul. Practic, intre a-ti lasă copilul de 10-11 ani sa fumeze sau sa mănânce carne procesată, nu e mare diferența (fumatul este totuși, într-adevăr, mai dăunător sănătății decât carnea procesata). In aceasta categorie intra crenvurștii, carnații, carnea afumata, carnea la conserva, șunca.

De asemenea, nici carnea roșie nu este lipsita de riscuri. Aceasta este încadrata de către OMS în categoria de risc 2A, ceea ce înseamnă ca, probabil, stimulează dezvoltarea cancerului la oameni. Carne roșie înseamnă carnea de vita, porc, oaie, cal, capra, etc. Iar efectul cârnii nu este datorat modului in care au fost crescute animalele, ci anumitor componente aflate in exces in carnea roșie, cum ar fi fierul heminic, aflat în cantități mari in carnea roșie.

Modul de gătire al cârnii poate duce la creșterea riscului de cancer. Prepararea prin contact direct cu focul sau cu suprafețe fierbinți, cum este cazul grătarului, nu fac altceva decât sa sporească producerea de substanțe cancerigene. Astfel, mitul cârnii la grătar, ca fiind cea mai sănătoasă forma de gătire a cârnii nu este unul real.

Despre surse sănătoase de proteine si despre moduri bune de preparare a cârnii vom discuta într-un articol viitor. Până atunci, când copilul tău are in farfurie carne roșie si legume și nu mai poate mânca totul, ai grija sa nu îi spui: „mănâncă din farfurie doar ce poate contribui la apariția cancerului”.

Articol publicat inițial pe EuroSport.ro, LaPsiholog.com. Sursă imagine: Freepik.com